Memoria Episodică, Memoria Blitz și Memoria Autobiografică

1. Memoria Episodică: Călătoria în Timp și Spațiu
Memoria episodică este memoria a tot ceea ce ți s-a întâmplat în viață, ancorată în timp și spațiu, așa cum ți-o amintești tu, ca o călătorie în trecutul tău.
Dacă ar fi să vă apucați acum să scrieți povestea vieții voastre, tot ceea ce ați așterne acolo ar fi recuperate din memoria voastră episodică. Unele episoade din viața voastră vi le veți aminti cu lux de amănunte, altele doar vi le veți aminti succint, iar unele vor fi complet uitate.
De ce nu ne amintim tot și cum se stochează amintirile?
Toate lucrurile banale, de rutină, au cele mai mari șanse să nu fie salvate în memoria episodică, pentru că deși aceste lucruri ne consumă cea mai mare parte din timp, ele sunt lucruri obișnuite, neimportante.
Toate evenimentele importante, încărcate de emoție, fie de iubire, bucurie, fie de ură, furie, tristețe, toate reușitele și toate eșecurile, nașterile, nunțile, divorțurile, decesele, vor fi însă salvate în această memorie episodică.
S-a observat faptul că cu cât emoția este mai intensă, cu atât mai detaliată va fi și amintirea.
De ce? Atât emoția cât și surpriza, activează amigdala, care începe să trimită semnale către hipocamp ca să codeze, consolideze și stocheze informația pentru că este foarte importantă. Și astfel, vei reține probabil detalii despre unde erai, cu cine, ce făceai, când s-a întâmplat, ce ai simțit, ce ai văzut, ce ai mirosit.
2. Memoria Blitz: Amintirea Super-Emoționantă
Iar dacă vei trăi ceva super emoționant și neașteptat, poți crea o amintire așa numită amintire blitz, care deși nu este o amintire fotografică, are detalii foarte clare despre unde, cu cine erai, ce ai făcut tu, ce au făcut alții, cu ce erai îmbrăcat, cum era afară – o mulțime de detalii care ți se fixează efectiv despre acel moment care ție ți-a trezit emoții intense, și care pot fi recuperate cu ușurință și povestite chiar și după muuuulti ani de zile.
3. Memoria Autobiografică: Colecția de Episoade
Toate amintirile noastre episodice, puse cap la cap pe axa timpului, formează memoria autobiografică.
Cel mai probabil mulți dintre noi nu ne vom aminti mare lucru până la vârsta de 3 ani și ne vom aminti foarte puțin până la vârsta de 6 ani. Și acest lucru se datorează faptului că până pe la vârsta de 7 ani, nu aveam aptitudinile lingvistice pentru a descrie ce s-a întâmplat.
Lipsa Amintirilor din Copilărie: Semn al Traumei?
Ce facem însă dacă constatăm că avem foarte puține amintiri chiar până la vârsta de 10-12 sau chiar 14 ani? De ce se întâmplă acest lucru? Cel mai probabil acolo există niste traume sau niste răni, pe care, pentru a ne ajuta să supraviețuim, corpul nostru le-a îngropat undeva adânc și a aruncat cheia, cel puțin până la momentul în care vom fi pregătiți să căutăm acea cheie.
Cele mai multe amintiri sunt poate în perioada 5 – 30 ani, pentru că atunci se întâmplă multe lucruri pentru prima dată: prima zi de grădiniță, serbarea de sfârșit de grădiniță, prima zi de școală, prima notă, primul sărut, prima iubire, admiterea la facultate, primul job, prima demisie, căsătoria, primul copil.
Exercițiu de Introspecție: Câte Amintiri Ai?
Câte amintiri ai tu de anul acesta?
Eu îmi amintesc:
- 1. Ziua de Revelion, pentru că pe 1 ianuarie este ziua soțului meu
- 2. Apoi îmi amintesc că în februarie am făcut pomană pentru Moșii de iarnă pentru toți ai noștri plecați dintre noi.
- 3. Tot în februarie am participat și la o sesiune de constelații
- 4. Apoi îmi amintesc câteva zile din martie, în care am alergat pe la medici cu fata mea, care acuza încă de luni spre marți o durere ce mie mi s-a părut a fi cauzată de inflamarea apendicelui, până vineri când s-a operat, îmi amintesc cu lux de amănunte toate trăirile din ziua operației, și îmi amintesc și câteva zile de după operație, dar nu cu la fel de multe detalii.
- 5. Apoi îmi mai amintesc din luna martie, că pe 29 martie 2025, am făcut parastasul de 2 ani pentru băiatul meu. Era o zi de sâmbătă și îmi amintesc că nu a plouat, nici nu a fost soare, îmi amintesc cine a venit la parastas, ce am făcut, cum m-am simțit, cu ce eram îmbrăcată.
- 6. Apoi îmi mai amintesc că am început un curs de vindecare și că eram foarte nerăbdătoare să aflu lucruri noi.
- 7. Îmi mai amintesc prima ședință de Thetahealing și cât de fascinată eram de lucrurile pe care le aflam despre mine și mai ales de faptul că se “corectau” lucrurile ce trebuiau să se corecteze.
- 8. Îmi amintesc ziua de Paște în care am fost la soacra mea cu toții, la masă
- 9. Apoi îmi amintesc, dar nu cu precizie foarte mare, când a fost plecată fata mea la Roma
- 10. În luna mai am făcut o serie de cursuri
- 11. Iar din luna iunie îmi amintesc că am început recuperarea după o lungă perioadă de pauză.
Strategii pentru Amintiri mai Bogate
Și m-am întrebat atunci: “Cum pot face astfel încât să îmi amintesc mai multe lucruri?”
Răspunsul a fost că, acum dacă știu cum funcționează memoria și de ce unele lucruri le rețin și altele nu, ar trebui să încerc să ies mai des din rutină, să fiu mai prezentă la ce se întâmplă, mai atentă, să stau mai puțin pe telefon, să creez amintiri frumoase alături de cei dragi, să țin poate chiar un jurnal, pentru că odată ce scriu ceea ce mi s-a părut interesant... el se va așeza în memoria mea și se va fixa.
Iarăși, ce mai putem face și eu fac asta din când în când, este să ne uităm pe fotografiile sau filmările mai vechi. Cel mai probabil ele vor declanșa o serie de amintiri, pentru că din moment ce ai vrut să imortalizezi momentul, clar ceva ți s-a părut valoros în acel moment.
Am înțeles și că există niște camere mici, portabile, pe care le poți pune la gât și care înregistrează automat și etichetează locul în care te afli din 30 în 30 de secunde, și astfel îți poți revedea întreaga zi și îți poți fixa anumite elemente în memorie.
Voi cât de mult vă amintiți din anul acesta, de până acum?
De ce uităm? Urmăriți continuarea și ... între timp, ascultați-vă sufletul !
Pentru cei care nu au citit prima parte, o puteți găsi AICI