DESPRE MEMORIE ȘI ARTA PREZENȚEI
Astăzi vreau să vă povestesc când și cum am început să citesc mai multe despre memorie. Și o să încep cu câteva întrebări simple, pe care atunci când eu mi le-am adresat, am constatat că nu aveam neapărat un răspuns la toate, deși în mintea mea ar fi trebuit să am.
Reflecții inițiale: Cât de atenți suntem cu adevărat?
Să începem deci.
- V-ați întrebat vreodată dacă știți să descrieți exact ceasul pe care îl purtați zi de zi? Are cifre romane sau arabe, are vreun ștras, are toate cifrele, are și minutar și secundar, ce formă are, este auriu, argintiu, ce culoare are brățara, dar cadranul?
- V-ați întrebat vreodată dacă vă amintiți ce ați mâncat în urmă cu o săptămână sau ce ați făcut exact acum 3 zile, 1 săptămână? Dar acum o lună?
Și atunci, ce înseamnă dacă nu îți mai amintești, te lasă memoria sau pur și simplu memorăm selectiv? Și dacă e așa, cine și cum face selecția?
Am descoperit atunci, printre alte cărți, și cartea scrisă de , numită “Ține minte”, în care explică în detaliu cum funcționează memoria.
Memoria Emoțională vs. Memoria Rutinei
Cu siguranță majoritatea dintre voi vă amintiți primul sărut, prima întâlnire, nașterea primului copil, poate chiar și cu lux de amănunte. Dar acum vă întreb altceva. Vă mai amintiți al tspelea sărut sau a 20-a întâlnire...
Și atunci, cum se face această aparent selecție, a ceea ce memorăm?
Dacă stăm să ne gândim, chiar în acest moment corpul nostru înregistrează sau mai bine spus primește, o mulțime de informații, sunete, mirosuri, localizare, elemente vizuale, informații spuse de o colegă, zgomotul unei uși trântite, miros de mâncare sau de parfum, durere poate fizică sau poate chiar un sentiment de bucurie, sau de tristețe.
Poate acum, în timp ce asculți această înregistrare, conduci în drum spre casă, ești atent și la drum, și la copiii care se joacă poate în spate în mașină, te gândești și că ai o mulțime de treabă când ajungi acasă.
Toată această avalanșă de informații ajunge la noi, iar creierul nostru începe să facă selecția. Tot ceea ce contează sau are sens pentru noi în acel moment se înregistrează. De ce? Pentru că foarte multe lucruri ajungem să le facem din rutină.
Întrebați-vă cum arată o zi normală la voi?
Așa este că fiecare zi din săptămână arată într-o proporție covârșitor de mare la fel? Poate zilele de weekend sau de vacanță să difere...
Frica de Alzheimer și Nevoia de Control
Când suntem tineri, dacă uităm ceva nu ne facem probleme, însă odată cu avansarea în vârstă, faptul că nu îți mai amintești unde ai lăsat ochelarii sau dacă ai încuiat ușa, începe să îți ridice semne de întrebare. Oare să am Alzheimer?
Și eu, ca și mulți alții, mi-am pus această întrebare, deși nu am decât 52 de ani. Ba chiar, de teama de a nu avea Alzheimer și de a-l detecta din timp dacă Doamne ferește e cazul, am făcut și RMN și CT... Din fericire nu am nimic.
Teama aceasta însă, de a fi captiv în creierul tău, de a nu mai știi cine ești, unde ești, cine sunt cei dragi de lângă tine, de a pierde noțiunea de timp și spațiu și a nu mai putea accesa memoria, m-a făcut însă să fac toate aceste investigații pentru a știi sigur. Nevoia de control a fost foarte mare, chiar dacă știam că și dacă aș fi avut ceva, nu prea aveam ce să fac...
Procesul Memorării: Codare, Consolidare, Stocare și Recuperare
Fiecare amintire este creată și stocată diferit, în funcție de scopul ei. De exemplu, știți că se spune că mersul pe bicicletă nu îl uiți niciodată. La fel, nu uiți să mănânci, să te încalți, să te legi la șireturi, să faci anumite lucruri, odată ce le-ai învățat. Poate unele amintiri, legate de exemplu despre ce trebuie să cumperi azi, sunt ușor de creat, iar altele, cum ar fi chipul unei persoane dragi sau chiar vocea ei, sunt ușor de recuperat.
Poate unele amintiri nici nu trebuie păstrate prea mult. Întocmai ca la fișierele din calculator. Unele le stochezi pe termen lung, altele îți trebuie poate doar în ziua aceea și apoi le ștergi.
La fel este și memoria, informațiile care sunt utile doar pe moment, nu sunt memorate pe termen lung.
Vi s-a întâmplat vreodată să uitați unde ați parcat mașina? Mie mi se întâmpla frecvent și deja eram terorizată de acest lucru... Dar cum eu cred că și visele arată ceva, sunt convinsă că nu erau decât o proiecție a temerii mele de a-mi pierde mașina și de a mă pierde pe mine.
Concluzia: Lipsa de Prezență
Ce poți să faci, în astfel de cazuri, și mai ales de ce ți se întâmplă așa ceva? "pentru că nu ești prezent"
Am ajuns să facem tot mai multe lucruri mecanic, pe pilot automat, și atunci, dacă acestea nu sunt ancorate în prezent, dar nici nu sunt un obicei, este foarte ușor să uiți. Dacă însă ai fi conștient de prezent, ți-ai lua niște repere solide, statice, lucrurile ar fi mult mai simple și cu siguranță ți-ai aminti imediat.
spune în cartea ei că pentru a deveni o amintire, trebuie să o codăm, apoi să o consolidăm, apoi să o stocăm și ulterior să o recuperăm.
În etapa de codare, creierul înregistrează efectiv tot ce s-a întâmplat (văzut, mirosit, simțit, pipăit, gustat) și traduce toate acestea în limbaj neurologic.
Apoi urmează consolidarea, în care tot acel ansamblu e legat într-un tipar unic.
În faza de stocare, tiparul creat anterior este păstrat prin modificări structurale și chimice ale acestor neuroni.
Iar dacă toți acești pași au existat, recuperarea amintirilor se produce foarte ușor. Poate ceva ce ai simțit, briza mării, mirosul de sărat, apusul soarelui, orice element din acel tipar, poate readuce amintirea.
Hipocampul este partea din creier care țese amintirile, iar boala Alzheimer, când apare, începe să facă ravagii în hipocamp. Hipocampul procesează orice informație nouă, pe care o consideri utilă, sau interesantă.
Tipare și Memoria Musculară
Și atunci întrebarea pe care mi-am pus-o este "Unde stocăm amintirile?" Aparent, nicăieri.
Nu există neuroni specializați sau un cortex al memoriei. Amintirile sunt stocate doar ca și tipar. Dacă te întreabă cineva, de exemplu, dacă ai văzut vreun răsărit de soare la mare, iar tu ai fost la mare, ai stat pe plajă... cu siguranță această întrebare îți va declanșa amintirea.
Prin urmare, dacă vrem să reținem ceva, trebuie să fim conștienți, prezenți, să observăm cu atenție ce se întâmplă în jur, fie că este vorba despre auz, văz, miros, pipăit, etc. De ce? Pentru că memoria nu funcționează ca atunci când apeși butonul de înregistrare. Necesită prezență și atenție.
De curând, mi-am propus să merg conștient cu mașina pe un drum pe care am mers aproape zilnic în ultimii 11 ani. Eram foarte curioasă dacă mai pot vedea ceva care să mă surprindă... Am ajuns într-o zonă de drum unde de data aceasta am observat niste trepte care duceau pe un deal, iar în vârful dealului se afla o biserică. Nu mi-a venit să cred... Aceasta biserică a fost acolo dintotdeauna? Cum de nu am văzut-o până acum?
Și atunci abia am înțeles ce înseamnă să fii cu adevărat prezent.
La fel, poate vi s-a întâmplat să conduceți pe același drum de mai multe ori și să știți exact unde aveți prioritate, fără să trebuiască să vă mai uitați la semne. Vi s-a întâmplat însă și să vă treziți că semnele s-au schimbat, iar voi nu le-ați observat? De ce? Pentru că memoria voastră mergea pe pilot automat...
spune că în momentul în care auzi ceva, acel sunet e disponibil 15-30 de secunde, după care dacă nu i-ai acordat atenție, dispare și nu se înregistrează ca amintire.
Tehnici de Memorare (Mnemotehnica)
Amintirile noastre de lungă durată se pot împărți în 3 tipuri:
- amintiri despre informații (declarative)
- amintiri despre ce s-a întâmplat (epizodice)
- amintiri despre cum să facem unele lucruri (memoria musculară)
Ce mai ajută mult pentru a putea memora mai ușor este și mnemotehnica și reprezentarea vizuală.
O altă tehnică este palatul memoriei, astfel încât să asociezi ce vrei să reții cu diverse spații fizice, de exemplu, casa ta...
Și credeți-mă că funcționează. Am făcut o probă acum 4 ani. Trebuia să rețin 7 cuvinte: camion, colegiu, drama, gunoi, pantof, pepene, urs. Așa cum vedeți, nu au nicio legătură unul cu celălalt, dar iată că le țin minte și astăzi, chiar dacă nu au avut nicio importanță pentru mine.
Între timp, ascultați-vă sufletul!
