Rana de abandon - De la recunoaștere, la conștientizare și acțiune spre vindecarea ei

Cele cinci rani principale sunt:

Despre cartea "Cele 5 răni care ne impiedica sa fim noi insine..."

Pe lângă descrierea detaliată a fiecărei rani și a măștii corespondente (care este un mecanism de apărare dezvoltat de ego pentru a evita suferința), cartea abordează și următoarele aspecte:

• Cum se manifestă ranile în viața de zi cu zi: Lise Bourbeau explica cum fiecare rana influențează modul în care gândim, simțim, acționăm și ne raportăm la ceilalți. Ea oferă exemple concrete de comportamente și atitudini specifice fiecărei rani.
• Identificarea ranilor proprii: Cartea oferă indicii și exerciții pentru a-ți recunoaște ranile predominante. Majoritatea oamenilor au mai multe rani, dar una sau două sunt de obicei mai proeminente.
• Procesul de vindecare: Deși prima carte se concentrează mai mult pe identificarea și înțelegerea ranilor, Lise Bourbeau subliniază importanța acceptării, iertării (atât față de sine, cât și față de ceilalți) și asumării responsabilității personale în procesul de vindecare. Ea arată cum conștientizarea este primul pas spre a depăși aceste rani și a deveni autentic.
• Rolul iubirii necondiționate: Pe parcursul cărții, Lise Bourbeau promovează ideea că iubirea necondiționată față de sine și față de ceilalți este cheia vindecării.
• Conexiunea minte-corp-emotii: Un principiu fundamental al lucrării sale este legătura strânsă dintre stările emoționale, convingerile mentale și manifestările fizice (bolile sau afecțiunile).

În esență, cartea "Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine" este un ghid pentru auto-descoperire și auto-vindecare, care ne încurajează să ne privim cu onestitate, să ne acceptăm vulnerabilitățile și să lucrăm conștient pentru a ne elibera de tiparele distructive create de ranile emoționale din trecut.

Cum poți începe procesul de vindecare?

Vindecarea rănii de abandon este un proces complex, care necesită conștientizare, acceptare și acțiune.

În primul rând trebuie să recunoști că ai această rană și că poate multe dintre comportamentele tale sunt influențate de ea. Trebuie să fii sincer cu tine și să încerci să vezi de când a apărut această rană.

Chiar daca rana a aparut poate la o varsta prea frageda ca sa realizezi, faptul că nu ai înțeles atunci, nu înseamnă că toate acele lucruri nu s-au scris în subconștientul tau și nu ti-au creat anumite tipare comportamentale.

Așa că mai întâi, încercați să vedeți dacă aveți această rană… să vă găsiți comportamentele specifice rănii și apoi să încercați să îi găsiți originea. Cel mai probabil, originea ei este în copilărie, și nu trebuie nici să vă învinovățiți, nici să îi învinovățiți pe părinți, pentru că ei au făcut atât cât au putut, cum au putut și cum au știut ei mai bine, inclusiv din ranile pe care chiar ei le aveau. Și nu în ultimul rând, nu uitați că la nivel de suflete, voi ați ales să veniți în mediul în care ați venit și în familia în care ați venit, pentru a vă putea dezvolta și evolua spiritual.

Odată ce realizati că aveti această rană...

Odată ce realizati că aveti această rană, observati ori de câte ori apelati la masca dependentului pentru a vă proteja. Si poate ca nu faceti des acest lucru, dar poate exista situații în care vă plângeti, deși realizati și știati că cei din jur nu au cu ce să vă ajute. Si intrebati-va de ce faceti acest lucru. Poate din nevoia de a primi atenție, îngrijire, din dorința de a avea persoanele dragi alături, pentru că ati observat că ei nu rămân imuni la durerea voastra?

Deși poate acest lucru poate părea normal, ce e greșit să te plângi când te doare ceva, dacă stai și te gândești puțin, dacă doar te plângi, nu rezolvi nimic. Și atunci de ce te plângi? Vezi dacă nu cumva altul este motivul.

Acceptarea și iertarea

Acceptarea și iertarea sunt partea poate cea mai importantă din procesul de vindecare a acestei rani. Trebuie să accepți că ești vulnerabil și că ai dezvoltat o mască doar pentru a te proteja. Nu trebuie să te judeci pentru asta, trebuie să te ierți tu pe tine, pentru comportamentele pe care le-ai decis să le adopți sub influența rănii. Și foarte important, trebuie să îi ierți pe cei care ți-au creat această rană, sau mai bine spus, au contribuit la crearea acestei rani. De obicei aceștia sunt părinții. Trebuie să înțelegeți că ei au făcut tot ce au putut și cum au știut ei mai bine și să vă eliberați de resentimente. Asta nu înseamnă să uitați, sau să scuzați, anumite comportamente, ci doar să vă detașați și să vă eliberați.

Cum puteți să faceți acest lucru?

• Dacă părinții mai sunt în viață, puteți să începeți să învățați să îi acceptați așa cum sunt, cu bune și cu rele. Să înțelegeți că atât au putut și așa au știut ei să se comporte. Puteți să stabiliți limite sănătoase, sau chiar puteți să le scrieți o scrisoare în care să le spuneți cum v-ați simțit.
• Și dacă credeți că nu vă mai amintiți cum v-ați simțit, vă înșelați, pentru că deși poate acum nu vă mai amintiți, corpul vostru, subconștientul vostru știe.
• Puteți să alegeți să faceți o meditație în care să vă întoarceți în trecut, la varianta voastră în care ați perceput prima dată abandonul și să vă dați voie să simțiți ce ați simțit atunci, să vedeți ce dureri vă apar în corpul fizic, să vă dați voie să trăiți și să spuneți tot ceea pe poate nu ați putut atunci.
• Apoi, cu blândețe, vorbiți cu varianta voastră de atunci și spuneți-i că nu este singura acum, este în siguranță, că o auziți, o înțelegeți și sunteți alături de ea. Și cel mai important, că este în siguranță și fără acea mască a dependentului. Dați-vă voie să vă ascultați și veți fi surprinși de reacțiile și trăirile pe care le veți avea.

Trebuie să înțelegeți că nimeni nu este responsabil pentru fericirea sau pentru vindecarea voastră. Doar voi puteți să vă vindecați, doar voi puteți să umpleți golul interior și doar voi puteți să vă simțiți fericiți.

Și dacă nu ați avut parte de iubirea unuia dintre părinți sau poate chiar de a amandoura, învățați să fiți propriul vostru părinte, să vă oferiți atenția, iubirea și sprijinul de care aveți nevoie.

• Încet-încet începeți să faceți singuri și unele lucruri pentru care vă simțeați înainte dependent de altcineva, începeți să petreceți timp cu voi fără să vă simțiți singur.
• Descoperiți activități care vă plac și pe care le puteți face singur, citiți, mergeți la o piesă de teatru, pictați, studiați un instrument, etc. Pe mine așa cum am mai spus, pictura m-a salvat, pentru că atunci când pictez sunt doar eu cu mine și cu gândurile mele, nu mă mai simt singură, și chiar și atunci când poate mă simt tristă, faptul că această tristețe ajunge să fie pe pânză, în pictura mea, este un mod de a elibera toată acea emoție, toată acea tristețe și a lăsa loc pentru altceva mai bun.
• Începeți să căutați validarea intern, nu prin ochii celorlalți. Acest lucru se poate aplica în orice sfera, fie ea profesională sau personală. Procesati toate emoțiile pe care le simțiți, intern.
• Este foarte important și să învățati să spuneti NU și să stabiliti limite sănătoase! Nu de puține ori, din teama de a nu fi abandonat, părăsit, de a nu mai avea lumea nevoie de tine, sau poate doar din dorința de a primi atenție, alegi să faci și lucruri pe care poate nu îți doreai să le faci sau care nu erau de datoria ta să le faci.
• Întreabă-te mereu dacă nu cumva acționezi din masca dependentului. Întreabă-te dacă atunci când ceri ajutor îl ceri din nevoie reală sau din teama de a fi singur, de a fi inutil. Învață să te iubești și să te accepți necondiționat și încet-încet vei observa că începi să te simți complet, întreg și atunci când ești singur.
• Observă-ți corpul! Lise Bourbeau subliniază legătura dintre corpul fizic și rani. O persoană cu rana de abandon tinde să aibă un corp subțire, alungit, cu o anumită "lipsă" de volum, ca și cum îi lipsește o parte din substanța.

Cu siguranță vor mai exista de-a lungul vieții momente în care îți vei pune din nou masca dependentului, pentru că ea a fost cea care în tot acest timp ți-a oferit protecția de care aveai nevoie, însă e important să realizezi atunci când pui această mască, și să îți spui “Sunt în siguranță și fără această mască”. Treptat vei deveni mai echilibrat și rana de abandon se va disipa. Trebuie doar să vă dați voie să vă ascultați sufletul.