Despre emotii, asa cum eu le-am perceput, si cum le-am inteles.

Din punctul meu de vedere nu sunt altceva decat niste raspunsuri psihofiziologice complexe la diversi stimuli externi sau interni.

Modul in care percepem un anumit lucru, tine de experienta fiecaruia, care este evident subiectiva.

Ceea ce mie imi place, poate altuia ii este indiferent sau chiar il intristeaza.

De asemenea, tine si de raspunsurile pe care le percepem in corp, de la un puls accelerat, pana la o tensiune musculara si diferite alte modificari, si tine si de expresiile comportamentale pe care le observam la ceilalti si chiar si la noi, un zambet, o lacrima, fuga sau atac.

Inteligenta emotionala este foarte importanta pentru ca emotiile au un rol crucial in supravietuire, in comunicare, in luarea deciziilor si in formarea relatiilor.

Daca esti o fire impulsiva, risti sa iei o decizie sub impuls, care sa nu fie chiar cea mai buna optiune. La fel, daca nu reusesti sa observi, sa intelegi ce se intampla cu cei cu care comunici, nu le intelegi emotiile, nu simti ca poate ceva din ceea ce ai spus a provocat frustrare, nu vei reusi sa ai o buna comunicare cu cei din jur.

De asemenea, o serie de emotii sunt universal valabile, conform majoritatii cercetatorilor si inclusiv a lui Paul Ekman.

Paul Ekman este un psiholog american renumit, profesor la Universitatea din California, San Francisco, considerat un pionier in studiul emotiilor si al relatiei dintre acestea si expresiile faciale.

Una dintre descoperirile sale majore este aceea ca anumite expresii faciale ale emotiilor sunt universale si sunt recunoscute de oameni din diferite medii si culturi. Printre acestea se numara bucuria, tristetea, furia, frica, surpriza, dezgustul si dispretul.

Studiul din Papua Noua Guinee

Ce este foarte interesant este ca el a mers in Papua Noua Guinee ca sa studieze un trib, care nu avea contact cu lumea occidentala, si acolo a observat ca membri tribului aveau acelasi expresii faciale pentru acele emotii considerate de baza, pe care le-am amintit mai sus.

Microexpresiile

Iarasi, o alta arie pe care a studiat-o, au fost microexpresiile, adica acele expresii faciale care dureaza doar o fractiune de secunda, dar care sunt involuntare si pot arata ce emotii simte in realitate acea persoana, chiar daca poate incearca sa le ascunda.

Poate fi o grimasa in coltul gurii, sau un ras, dar pe care apoi incearca sa le ascunda rapid si sa transmita o cu totul alta emotie. Daca esti insa suficient de atent, poti prinde aceste microexpresii si poti intelege ce simte in realitate persoana respectiva.

A scris chiar si o carte, "Telling Lies", in care vorbeste despre metodele de detectare a minciunilor. Si, daca va amintiti de serialul “Lie to me”, acesta a fost inspirat din cercetarile lui Paul Ekman.

Din perspectiva mea, bucuria este acea stare de bine, de placere, de bunastare, de satisfactie, si de obicei este asociata cu atingerea unui obiectiv, sau cu o experienta pozitiva sau cu intalnirea cu cineva drag,

De exemplu, mi-am propus sa slabesc 20 kg si am reusit. Atunci cand o sa ma cantaresc si o sa vad ca mi-am atins obiectivul, ce o sa fac? O sa ma bucur, nu?

Sau, daca e sa asociem bucuria cu o experienta pozitiva, sa presupunem ca am luat bilete de vacanta intr-o alta tara si cand am ajuns acolo am vazut cat de minunat este locul si m-am bucurat.

La fel, mai pot fi si alte situatii in care eu cel putin m-am simtit fericita:

• cand m-am intalnit cu oameni dragi, familie sau prieteni, si am petrecut un timp de calitate alaturi de ei
• cand faceam o activitate care imi facea placere, sa pictez, sau sa citesc
• cand primeam o veste buna (poate si voi v-ati bucurat cand a intrat copilul la facultate, sau cand v-ati gasit un job mai bun, sau orice alta veste buna, un rezultat bun la niste analize de sanatate, etc)

Putem fi bucurosi si daca mergem de exemplu la un picnic la munte, ascultam susurul paraului si trilurile pasarilor si ne bucuram de natura?

Da, cu siguranta ca da...

Depinde insa de la om la om si de la starea pe care o are in acel moment. De ce? Pentru ca este posibil sa fim 2-3-5 persoane in acelasi loc, acelasi context, dar una de exemplu sa nu simta bucurie pentru ca poate nu este prezenta cu adevarat in acel moment, e cu gandul in alta parte, sau poate acele lucruri i se par ceva banal (daca merge saptamanal la munte la picnic, nu i se mai pare poate ceva wow).

Eu pot sa spun ca dupa ce a murit baiatul meu, in martie 2023, nu reuseam sa mai gasesc niciun motiv de bucurie. Nici macar lucrurile care inainte ma bucurau, acum nu mai aveau nicio insemnatate. Am incercat chiar sa plecam, eu cu sotul si cu fata mea la munte, sa cream noi amintiri, in trei, insa, desi zambesc in toate pozele, numai eu stiu ce era in sufletul meu. Si pentru cine stia sa priveasca, putea sa observe cu usurinta ceea ce simteam eu de fapt, pentru ca ochii mei, privirea mea, vorbea si striga din tot sufletul durerea sfasietoare pe care o simteam.

Bucuria si Ranile Emotionale

Am incercat sa inteleg ce legatura poate fi intre lipsa bucuriei si una din ranile emotionale... asa am inteles, ca lipsa bucuriei poate fi legata de rana de respingere, pentru ca atunci apare sentimentul ca nu esti demn, nu meriti sa fii fericit, de rana de abandon, si rana de nedreptate. Si am constatat ca le aveam pe toate, iar plecarea baiatului meu am perceput-o si ca pe o mare nedreptate, mi se parea atat de nedrept sa plece la doar 17 ani, si am perceput-o in acelasi timp si ca un abandon... pentru ca a plecat si m-am simtit abandonata, parasita...

M-am intrebat atunci daca oamenii optimisti, intr-o situatie de genul acesta ar putea sa mai vada partea plina a paharului, si daca aceasta predispozitie spre optimism este transmisa genetic sau transgenerational.

Cautand un raspuns, am realizat faptul ca nu bucuria in sine se transmite din generatie in generatie, ci poate mai degraba modul in care am fost crescuti. Daca de exemplu auzeai des in casa, "nu te bucura prea tare, ca cine stie ce vine rau, sigur se intampla si ceva rau", atunci e foarte posibil sa ti se fi transmis (mai ales daca acest lucru se intampla pana la varsta de 7 ani) in programele de pornire, ca nu este OK sa te bucuri pe deplin si ca e bine sa fii mai rezervat.

Puteti asculta si inregistrarea pe canalul de YouTube - Asculta Sufletul

Voi reveni cu cate o filmare pentru fiecare dintre emotiile primare, universale, asa cum le-am perceput eu, si poate o sa va ajute si pe voi sa va puneti unele intrebari sau sa incepeti sa cautati si sa cititi mai multe.

Ascultati-va Sufletul !