Sensul Vieții
Oare câți dintre noi nu ne-am întrebat la un moment dat al vieții noastre:
"Care este sensul vieții?"
De cele mai multe ori ne punem această întrebare prima dată atunci când trebuie să facem o alegere importantă pentru noi, cum ar fi "Ce liceu să urmez?" sau "Ce facultate să urmez?" sau "Ce profesie să îmi aleg când o să mă fac mare?"
Alteori ajungem să ne punem această întrebare atunci când ne simțim pierduți în labirintul vieții și când nu știm pe ce cale să o mai apucăm.
Și nu de puține ori, ne punem această întrebare atunci când pierdem pe cineva drag și ni se pare că viața noastră a luat sfârșit, și nu reușim să mai găsim un sens vieții.
De cele mai multe ori, cele mai bune răspunsuri vin din suferință, pentru că, nu-i așa, nu există bine fără rău, frumos fără urât, noapte fără zi, lumină fără întuneric și tot așa.
Doar că atunci când totul este frumos și roz în viața ta, nu ajungi să te întrebi care este sensul vieții... doar te bucuri de ceea ce ai, asta dacă ești suficient de conștient încât să nu consideri ceea ce ai ca pe un dat, ce nu se poate schimba și e normal să fie așa.
Schimbarea de 180 de Grade: După Tragedie
După ce a murit băiatul meu, am început să caut răspunsuri la această întrebare: "Care este sensul vieții mele?"
Înainte îmi doream să se descopere o metodă prin care să mă congelez și apoi să mă trezească atunci când lucrurile erau evoluate și viața putea fi prelungită mai mult. De asemenea, mă rugam să nu ajung vreodată să am Alzheimer și să nu îmi mai recunosc copiii, soțul, să nu mai știu cine sunt...
Și brusc, imediat după tragedie, am realizat că totul în mintea mea s-a schimbat la 180 de grade. La ce bun să mai trăiesc o veșnicie, dacă cei dragi mie nu vor mai fi? La ce bun să rămân cu amintiri, dacă sunt atât de dureroase?
Și iată cum brusc, de pe o zi pe alta, totul în mintea mea se schimbă.
Poate că trebuie să găsesc semnificația, scopul, valoarea existenței mele și chiar și a existenței în general. Și atunci am început să caut...
Sensul Spiritual: Sufletul și Misiunea
Din punct de vedere spiritual, sensul vieții pentru mine implică o conectare profundă cu Divinitatea, cu acea forță superioară, cu universul sau cu o conștiință universală.
Am început să înțeleg, deși am reușit foarte greu să accept, că eu sunt mai mult decât un trup... Noi, cu toții, suntem trup și suflet.
Am început să cred că viața, așa cum este ea, cu bune sau cu rele, este școala sufletului, locul unde sufletul nostru poate să învețe diferite lecții, să evolueze și să își îndeplinească misiunea pe care singur și-a ales-o chiar dinainte să vină aici, în acest trup...
Misiunea Sufletelor care Pleacă Prea Devreme
Am privit în jur diferit de cum o făceam până atunci, și am înțeles că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, chiar și războaiele, tragediile, crimele, se întâmplă cu un scop. Poate că nu întotdeauna îl înțelegem și ne întrebăm "Dar de ce trebuie să moară un copilaș mic, un suflețel nevinovat? Oare el cu ce să fi greșit?"
Răspunsul este acela că sufletul lui a ales această misiune. De ce ar fi vrut să aleagă asta?
Poate pentru a oferi ocazia părinților, familiei și celor din jur să învețe niște lecții profunde despre cum este să iubești necondiționat, cum se simte iubirea dincolo de timp și spațiu, pentru că părinții cu siguranță nu vor înceta să îl iubească toată viața, chiar dacă el nu va mai fi.
Cei apropiați vor învăța poate cum arată și cum se simte compasiunea, părinții și frații / surorile vor învăța iertarea, acceptarea sau poate chiar eliberarea de atașamente.
Înțelegerea Priorităților
De ce? Pentru că după o astfel de tragedie, toate lucrurile care mai ieri te enervau maxim și ți se părea că vine sfârșitul lumii că nu se întâmplă așa cum vrei tu... toate acestea nu vor mai conta deloc.
Vei înțelege ce este cu adevărat important, vei învăța să te uiți cu mai multă iubire, înțelegere, compasiune, empatie la cei din jurul tău, vei realiza de cât de puține lucruri ai nevoie ca să fii fericit.
Vei realiza că toată averea ta și toate lucrurile pe care cu atâta sârguință te-ai zbătut să le agonisești, nu valorează nici cât o ceapă degerată, că nu iei nimic cu tine dincolo...
Și atunci, vei constata că sufletul copilului și misiunea pe care el și-a ales-o, chiar dacă viața lui pe acest pământ a fost de scurtă durată, ar putea fi un "catalizator" pentru evoluția spirituală a celorlalți.
Alte Explicații Posibile
O altă explicație ar fi că poate misiunea acelui suflet a fost una foarte specifică și scurtă... Iar odată ce sufletul și-a îndeplinit misiunea, s-a retras. Există de asemenea și concepte care spun că un astfel de suflet ar putea alege o viață scurtă tocmai pentru a evita anumite evenimente sau traume mai profunde. Și mai sunt apoi și sufletele foarte evoluate, suflete "vechi", care se crede că nu au nevoie de o viață lungă pe Pământ pentru a-și îndeplini misiunea.
A fi Pregătit să Primești "Lumina"
Dacă fiecare dintre noi am încerca măcar, atât cât putem, să contribuim la binele comun, să îi ajutăm pe ceilalți... cu siguranță viața noastră ar avea un sens. Sensul vieții nu trebuie să fie mereu ceva grandios, important, poate fi și modul în care reușești să depășești momentele de răscruce din viața ta, ce înveți din ele și ce alegi să dai mai departe și altora din ceea ce ai înțeles.
Bineînțeles, nu trebuie să îți impui "descoperirile". Îmi amintesc că încă de acum 8 ani soțul meu a început să citească și tot încerca în fiecare zi să îmi "dea lumina"... Eu însă nu eram pregătită la acel moment și mi se păreau toate niște aberații maxime. Nici măcar nu voiam să ascult... De ce? Spiritual nu eram pregătită pentru așa ceva. Imi era foarte bine și în "bula" mea, fără acea "lumină" aprinsă cu forța parca în ochii mei.
Câțiva ani mai târziu, în 2024, am început însă să îmi doresc să știu mai mult, să înțeleg, să văd, să ascult ce au descoperit alții, ce dovezi au...
